joi, 3 decembrie 2009
despre sarbatorile de iarna
Mos Craciun (25 decembrie)
Mos Craciunul cu plete dalbe, astazi imbracat in costum rosu, cu sacul doldora de jucarii sau alte atentii, deplasandu-se in sanie trasa de reni, de cerbi sau de iepurasi, nu tine deloc de vechile traditii romanesti, ci reprezinta, ca si pomul (bradul) de Craciun, un imprumut tarziu din lumea apuseana, neatestat la noi inainte de secolul al 19-lea. Comunistii l-au rebotezat Mos Gerila (uzand abil tot de un nume de personaj fantastic din basmele populare), pentru a estompa pe cat cu putinta implicatiile religioase. Traditia crestina spune ca Mos Craciun ar fi fost proprietarul sau paznicul binevoitor al staulului in care a nascut Fecioara. Dupa o alta varianta a legendei, el a fost, dimpotriva, un om bogat si rau, care ar fi refuzat sa dea ajutor Mariei, de n-ar fi intervenit nevasta-sa, Craciuneasa. Ba mai mult, de furie ca femeia i-a ajutat pe straini, el i-ar fi taiat mainile de la coate, dar acestea s-au refacut in scalda Pruncului. Pentru inima ei buna, Craciuneasa trece drept patroana a moaselor. In fata unei asemenea minuni, Craciun insusi se spaseste si se crestineaza, devenind primul dintre sfinti. S-a spus si ca personajul popular ar fi continuarea unei vechi zeitati pagane a locului. Se stie, bunaoara, ca sarbatoarea Nasterii Domnului s-a suprapus pe vechea sarbatoare a nasterii zeului Mithra (Natalis Solis Invicti). In vechime, crestinii sarbatoreau tot acum si Anul Nou, ceea ce explica faptul ca Anul Nou actual (1 ianuarie) mai este numit pe alocuri si „Craciunul cel mic“.
Colindatul
Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul. Cantecelele respective atrag norocul sau binecuvintarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza. In vechime, colindele erau „specializate“ (de preot, de pastor, de fata mare etc.). O categorie importanta de colinde sunt strict legate de Craciunul bisericesc, evocand inchinarea magilor (Viflaimul sau Vicleimul - stalcire a numelui Betleem) sau panica si viclenia lui Irod (Irozii), culminand cu taierea pruncilor (cei 14000, pe care Biserica ii pomeneste pe 29 decembrie). Scenariile sunt simple, cuceritoare in naivitatea lor. Cam in acelasi timp, flacaii umbla cu Capra (Turca, Brezaia) sau cu Ursul, in cete pestrite si galagioase (ca e un obicei pagan se vede si din aceea ca in unele parti se zice ca astfel de colindatori „glumeti“ ar fi parasiti vreme de 6 saptamani de ingerul lor pazitor!), iar copiii cu Steaua („Cine primeste steaua cea frumoasa si luminoasa...“). Cantecele de stea cu care suntem familiarizati astazi (mai ales „Steaua sus rasare...“) sunt de origine culta, adeseori chiar bisericeasca. Plugusorul si Sorcova sunt legate de innoirea anului, neavand nici o legatura cu ciclul religios al Craciunului. Din pacate, toate par a fi pe cale de disparitie, sau in orice caz iremediabil compromise de transformarea lor intr-o forma de cersit tiganesc (extinsa stupid si penibil cam de pe la Sf. Nicolae si pana la Sf. Vasile).
Mos Craciunul cu plete dalbe, astazi imbracat in costum rosu, cu sacul doldora de jucarii sau alte atentii, deplasandu-se in sanie trasa de reni, de cerbi sau de iepurasi, nu tine deloc de vechile traditii romanesti, ci reprezinta, ca si pomul (bradul) de Craciun, un imprumut tarziu din lumea apuseana, neatestat la noi inainte de secolul al 19-lea. Comunistii l-au rebotezat Mos Gerila (uzand abil tot de un nume de personaj fantastic din basmele populare), pentru a estompa pe cat cu putinta implicatiile religioase. Traditia crestina spune ca Mos Craciun ar fi fost proprietarul sau paznicul binevoitor al staulului in care a nascut Fecioara. Dupa o alta varianta a legendei, el a fost, dimpotriva, un om bogat si rau, care ar fi refuzat sa dea ajutor Mariei, de n-ar fi intervenit nevasta-sa, Craciuneasa. Ba mai mult, de furie ca femeia i-a ajutat pe straini, el i-ar fi taiat mainile de la coate, dar acestea s-au refacut in scalda Pruncului. Pentru inima ei buna, Craciuneasa trece drept patroana a moaselor. In fata unei asemenea minuni, Craciun insusi se spaseste si se crestineaza, devenind primul dintre sfinti. S-a spus si ca personajul popular ar fi continuarea unei vechi zeitati pagane a locului. Se stie, bunaoara, ca sarbatoarea Nasterii Domnului s-a suprapus pe vechea sarbatoare a nasterii zeului Mithra (Natalis Solis Invicti). In vechime, crestinii sarbatoreau tot acum si Anul Nou, ceea ce explica faptul ca Anul Nou actual (1 ianuarie) mai este numit pe alocuri si „Craciunul cel mic“.
Colindatul
Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul. Cantecelele respective atrag norocul sau binecuvintarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza. In vechime, colindele erau „specializate“ (de preot, de pastor, de fata mare etc.). O categorie importanta de colinde sunt strict legate de Craciunul bisericesc, evocand inchinarea magilor (Viflaimul sau Vicleimul - stalcire a numelui Betleem) sau panica si viclenia lui Irod (Irozii), culminand cu taierea pruncilor (cei 14000, pe care Biserica ii pomeneste pe 29 decembrie). Scenariile sunt simple, cuceritoare in naivitatea lor. Cam in acelasi timp, flacaii umbla cu Capra (Turca, Brezaia) sau cu Ursul, in cete pestrite si galagioase (ca e un obicei pagan se vede si din aceea ca in unele parti se zice ca astfel de colindatori „glumeti“ ar fi parasiti vreme de 6 saptamani de ingerul lor pazitor!), iar copiii cu Steaua („Cine primeste steaua cea frumoasa si luminoasa...“). Cantecele de stea cu care suntem familiarizati astazi (mai ales „Steaua sus rasare...“) sunt de origine culta, adeseori chiar bisericeasca. Plugusorul si Sorcova sunt legate de innoirea anului, neavand nici o legatura cu ciclul religios al Craciunului. Din pacate, toate par a fi pe cale de disparitie, sau in orice caz iremediabil compromise de transformarea lor intr-o forma de cersit tiganesc (extinsa stupid si penibil cam de pe la Sf. Nicolae si pana la Sf. Vasile).
luni, 23 noiembrie 2009
Romanul vietii mele.
Romanul vietii mele.
Greu se mai fac oamenii, Oameni.Cand spun asta ma gandesc la un caz real.Soarta sau simpla coincidenta a facut sa ma aflu in preajma acelei intamplari.Imi amintesc si acum acea zi, una calda cu mult soare in care s-a nascut Cristina, asta trebuia sa fie numele ei, dar cineva a vrut sa fie Ecaterina.Se pare ca dorinta celui de al doilea a fost mai mare sau presiunea, cine stie... .Nu am mai tinut legatura cu familia, desi am asistat la nasterea iei. O sa va intrebati de unde stiu totusi urmarea acestei povesti, e simplu, o coincidenta de intamplari si o intreaga lantuire de cunostiinte.Lumea e mica si eu m-am convins de acest lucru.
La un moment dat o verisoara de-a mea imi povestea despre o fata pe nume Katty , imi tot zicea ca a ramas inca cu o urma de mister in ceea ce o priveste.Dupa studiile gimnaziale a plecat in Romania la studii, din acel moment printre straini a ramas... .Cand spun asta mentionez ca facultatea a facut-o in alt oras decat in cel in care a facut liceul, iar dupa facultate a plecat in Anglia pentru a face masteratul, nu a fost o alegere usoara dar o criza de moment a facut-o sa ia decizia finala, a acceptat .Ironia sortii a facut ca sa intalneasca acolo un bun prieten din copilarie.Continuarea cred ca o ghiciti, s-a casatorit cu el si au intemeiat o familie frumoasa , au avut 3 copii , s-au bucurat de ei si de succesele lor , i-au instruit astfel incat sa aiba buna baza ca atunci cand vor ramane singuri vor sti sa puna in aplicare ceea ce au invatat de la parintii lor si din experieta lor proprie de viata de pana atunci.Se pare ca au facut cu buna stiinta acest lucru, deoarece in momentul in care cel mai mare dintre copii a implinit varsta de 40 de ani ea a murit.A fost o pierdere pentru ei si o durere desigur, dar viata nu se opreste in loc pentru durerea lor, au mers inainte.Asta fiind singura solutie...
O sa va intrebati poate de unde stiu atatea detalii, raspunsul este simplu , aceasta verisoara a mea, a fost o buna prietena de a ei.Am vazut o poza de a Ecaterinei , arata mult prea diferit decat mi-o imaginam eu in momentele mele de evadare in trecut.
Dupa incheierea povestii, ma gandeam ce ciudata e viata , ajungi sa cunosti povestile oamenilor pe care credeai ca i-ai uitat si ca au fost simpli trecatori prin viata ta.
In final pot spune ca viata ia intorsaturi ciudate si te surprinde cand te astepti mai putin.
vineri, 22 mai 2009
Intr-o seara, cand plecam dintr-un club mi s-a intamplat o faza aiurea rau. Aveam niste pantofi cu toc foarte inalt. Vad in fata o gramada de tipi, se uitau si au inceput sa vorbeasca, ma rog chestii gen "uite ce tipa draguta" etc, si trec pe langa ei in stil slow motion, simt cum isi intorc capul dupa mine, zambesc, misc putin din par si...calc pe ceva si piciorul mi se duce intr-o parte facand o pozitie din aia dezechilibrata. Apoi nu am mai auzit decat niste rasete din spate...
vineri, 8 mai 2009
DESPRE PRIETENIE:
Am adunat cateva vorbe de duh, citate despre unul dintre cele mai pretioase lucruri gratis de pe lumea aceasta: prietenia.
Intelege ca prietenii vin si pleaca, dar nu trebuie sa ii pastrezi decat pe putini dintre ei, pe cei cu adevarat pretiosi. Pe masura ce imbatranesti, ai nevoie tot mai mult de oameni care te cunosteau inca din tinerete. Mary Schmich
Daca socotesti prieten pe cineva in care nu ai aceeasi incredere ca si in tine insuti, faci o mare greseala si nu cunosti valoarea adevaratei prietenii. Seneca
Prietenia inseamna o usa care se deschide doar pentru o anumita persoana. Antoine de Saint-Exupery
Prietenie inseamna sa fii alaturi de prieteni nu cand au dreptate, ci atunci cand gresesc. Andre Malraux
Imi place sa stiu totul despre noii mei prieteni, dar nimic despre cei vechi. Oscar Wilde
Nu iti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine. Gabriel Jose García Marquez
Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima. Gabriel Jose García Marquez
Daca toti oamenii ar sti ce vorbesc altii despre ei, nu ar mai exista nici patru prieteni in lume. Blaise Pascal
Am invatat ca nu e nevoie sa schimbam prietenii daca intelegem ca prietenii se schimba. Kathy Kane Hansen
Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna. Nu uitati ca Iuda avea prieteni ireprosabili. Ernest Hemingway
Un prieten este cineva care vine cand toata lumea a plecat. Grace Pulpit
Un prieten este o persoana care stie totul despre tine si inca te place. Elbert Hubbard
Toti oamenii te aud cand vorbesti; prietenii insa inteleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep si ceea ce n-ai spus in cuvinte. Anonim
Am adunat cateva vorbe de duh, citate despre unul dintre cele mai pretioase lucruri gratis de pe lumea aceasta: prietenia.
Intelege ca prietenii vin si pleaca, dar nu trebuie sa ii pastrezi decat pe putini dintre ei, pe cei cu adevarat pretiosi. Pe masura ce imbatranesti, ai nevoie tot mai mult de oameni care te cunosteau inca din tinerete. Mary Schmich
Daca socotesti prieten pe cineva in care nu ai aceeasi incredere ca si in tine insuti, faci o mare greseala si nu cunosti valoarea adevaratei prietenii. Seneca
Prietenia inseamna o usa care se deschide doar pentru o anumita persoana. Antoine de Saint-Exupery
Prietenie inseamna sa fii alaturi de prieteni nu cand au dreptate, ci atunci cand gresesc. Andre Malraux
Imi place sa stiu totul despre noii mei prieteni, dar nimic despre cei vechi. Oscar Wilde
Nu iti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine. Gabriel Jose García Marquez
Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima. Gabriel Jose García Marquez
Daca toti oamenii ar sti ce vorbesc altii despre ei, nu ar mai exista nici patru prieteni in lume. Blaise Pascal
Am invatat ca nu e nevoie sa schimbam prietenii daca intelegem ca prietenii se schimba. Kathy Kane Hansen
Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna. Nu uitati ca Iuda avea prieteni ireprosabili. Ernest Hemingway
Un prieten este cineva care vine cand toata lumea a plecat. Grace Pulpit
Un prieten este o persoana care stie totul despre tine si inca te place. Elbert Hubbard
Toti oamenii te aud cand vorbesti; prietenii insa inteleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep si ceea ce n-ai spus in cuvinte. Anonim
vineri, 27 martie 2009
vineri, 20 februarie 2009
vineri, 23 ianuarie 2009
DESPRE MINE
Numele meu este Katy,am 18 ani, invat la liceu si de multe ori am impresia ca poate locul meu nu este aici.Cand spun asta ma refer la faptul ca as fi putut studia in tara mea,in Republica Moldova si poate ca avea sa-mi fie mai usor...sau poate ca nu...Cu toate astea, mi-am facut aici multi prieteni, venind aici am invatat sa fiu independenta si mai ales, am invatat sa ma descurc de una singura.De multe ori as vrea sa dau timpul inapoi, sa fiu cea care eram inainte...dar nu pot.Timpul merge doar inainte, iar eu trebuie mereu sa tin ritmul, fie ca-mi place sau fie ca nu...Cu toate astea, consider ca viata e frumoasa, plina de surprize placute sau mai putin placute.Pana la urma, viata este asa cum ti-o construiesti, nu ar mai avea farmec, daca nu as avea probleme, certuri, suparari, etc. uneori tocmai ele ma motiveaza sa actionezi, sa ma afirm si sa cred ca maine va fi o zi mai buna.
Numele meu este Katy,am 18 ani, invat la liceu si de multe ori am impresia ca poate locul meu nu este aici.Cand spun asta ma refer la faptul ca as fi putut studia in tara mea,in Republica Moldova si poate ca avea sa-mi fie mai usor...sau poate ca nu...Cu toate astea, mi-am facut aici multi prieteni, venind aici am invatat sa fiu independenta si mai ales, am invatat sa ma descurc de una singura.De multe ori as vrea sa dau timpul inapoi, sa fiu cea care eram inainte...dar nu pot.Timpul merge doar inainte, iar eu trebuie mereu sa tin ritmul, fie ca-mi place sau fie ca nu...Cu toate astea, consider ca viata e frumoasa, plina de surprize placute sau mai putin placute.Pana la urma, viata este asa cum ti-o construiesti, nu ar mai avea farmec, daca nu as avea probleme, certuri, suparari, etc. uneori tocmai ele ma motiveaza sa actionezi, sa ma afirm si sa cred ca maine va fi o zi mai buna.
duminică, 4 ianuarie 2009
Craciunul ma umple de o mare stare de euforie. Este sarbatoarea pe care o iubesc cel mai mult din tot anul si pe care o astept cu mare nerabdare. De fapt, asteptarea debuteaza cam de la jumatatea lunii noiembrie odata cu inceperea postului. Este o perioada de introspectie sufleteasca care ar trebui sa aibe ca scop innoirea si trezirea noastra spirituala. Ma gandesc la toate aceste lucruri avand in vedere semnificatia religioasa a Craciunului si anume nasterea pruncului Isus, deci la creatie si la nastere. La perioada care tranforma zilele triste si nostalgice de toamna in momente fericite de speranta...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
